Mutarea într-o altă țară este, de multe ori, privită ca un nou început.
E un pas important, o oportunitate, un vis împlinit.
Ne pregătim atent pentru acest moment: organizăm actele, căutăm o locuință, găsim școli pentru copii, planificăm transportul, stabilitatea financiară și toate detaliile practice care însoțesc o relocare.
Și totuși, chiar și atunci când totul pare a fi sub control, mulți oameni descoperă după un timp că în interiorul lor se petrece ceva greu de explicat.
Initial apare senzatia de oboseala si astepti cu nerabdare weekend-ul sa te poti odihni. Doar ca odihna nu apare si dintr-o data dispar energia si dorinta de a te mai vedea cu alti oameni.
Usor usor se instaleaza o stare de neliniște care pare să vină „de nicăieri”.
Iar in timp, incept sa te intrebi daca mutarea a fost o decizie buna. Sunt multe schimbari bune: probabil esti intr-un loc mai linistit, cu mai multe oportunitati profesionale si ai acum mai multa stabilitate financiara. Cu toate acestea, te intrebi daca locul tau chiar e aici, sau ar fi fi mai bina sa te intorci in tara de origine. Acolo iti creasei deja o identitate: aveai pasiunile tale, prietenii tai, familia ta, locurile tale favorite, cariera ta la care ai muncit atat pt. a o construi.
Aici e mai curat, insa nu cunosti inca locurile. Aici oamenii au o mentalitate mai pozitiva, insa pt. ca vorbesti in alta limba, parca uneori e dificil sa transmiti exact ce ai avea de spus. Aici e mai liniste, dar in tine ruleaza o multime de ganduri care analizeaza, calculeaza, traduc si chestioneaza totul, la fiecare pas.
Iar de multe ori, oamenii ajung să se întrebe:
„De ce îmi este atât de greu, dacă eu am ales această schimbare?”
Realitatea este că relocarea nu este doar o schimbare de adresă.
Pentru creier și pentru sistemul nostru nervos, ea poate reprezenta o pierdere masivă a reperelor de siguranță.
Această experiență se mai numeste Sindromul Ulise.
Ce este Sindromul Ulise?
Sindromul Ulise descrie stresul emoțional intens și prelungit pe care îl pot trăi persoanele care migrează sau se relochează într-o altă țară.
Denumirea vine de la personajul Ulise (Odiseu) din mitologia greacă , omul aflat într-o călătorie lungă, dificilă și plină de incertitudine, departe de casă și de tot ce îi era familiar.
În viața reală, acest sindrom apare atunci când o persoană trebuie să se adapteze simultan la foarte multe schimbări:
Pierderea mediului familiar
Distanța față de familie și prieteni
Bariere lingvistice
Diferențe culturale
Lipsa unei rețele de sprijin
Presiunea integrării
Responsabilități noi
Sentimentul constant că trebuie să te descurci
Chiar și atunci când relocarea a fost o alegere dorită și planificată, impactul emoțional poate fi copleșitor.
Cum se manifestă?
Sindromul Ulise nu arată la fel pentru toată lumea.
Uneori este discret și apare treptat. Alteori, oamenii simt că se sting emoțional fără să înțeleagă de ce.
Printre cele mai frecvente manifestări se numără:
Anxietatea sau starea constantă de alertă
Oboseala fizică persistentă
Dificultatea de concentrare („ceața mentală”)
Iritabilitatea
Tulburările de somn
Rristețea sau senzația de gol interior
Izolarea socială
Sentimentul că nu mai ești tu
Dificultăți de adaptare în cuplu sau în familie
De multe ori, oamenii încearcă să ignore aceste semnale spunandu-si că trebuie doar să fie mai puternici si să se adapteze mai repede. Iar cand vorbesti cu ai tai, in incercarea de a te incuraja iti spun lucruri precum: „daca alții au reusit, trebuie sa reusesti si tu” sau „tu ai vrut sa te muti, de ce te plangi acum?”, care iti accentueaza sentimentul de singuratate.
Însă corpul și creierul nostru au limite.
Atunci când pierdem brusc oamenii, locurile și rutina care ne ofereau siguranță, sistemul nervos poate intra într-o stare prelungită de supraviețuire. Practic, creierul percepe schimbarea ca pe un posibil pericol și rămâne blocat în „modul de alertă”.
Impactul asupra relațiilor și familiei
Relocarea afectează rareori doar o singură persoană.
În cuplu, partenerii se adaptează adesea în ritmuri diferite.
Unul poate începe să se simtă „acasă” mai repede, în timp ce celălalt trăiește încă nesiguranță, anxietate sau izolare.
În timp, această diferență poate crea tensiuni, neînțelegeri și distanță emoțională.
Și copiii resimt profund schimbarea, chiar dacă nu întotdeauna exprimă asta direct. Ei trebuie să proceseze pierderea mediului familiar, să învețe o limbă nouă, să își facă prieteni și să se adapteze unui sistem educațional diferit.
De multe ori, întreaga familie încearcă să funcționeze „normal”, în timp ce fiecare membru duce în interior propria luptă emoțională.
Poate una dintre cele mai importante idei de retinut este aceasta:
Faptul că vă este greu nu înseamnă că ați făcut alegerea greșită.
Și nu înseamnă că sunteți slabi.
În multe cazuri, ceea ce simțiți este pur și simplu reacția normală a unui sistem nervos suprasolicitat de prea mult stres, prea multe schimbări și prea puțină siguranță emoțională.
Adaptarea reală la o nouă țară nu este doar practică.
Este și psihologică, emoțională si relațională.
Iar această parte este adesea ignorată.
Cum poate ajuta psihoterapia?
Atunci când trecem printr-o perioadă intensă de schimbare, avem nevoie, înainte de toate, de un spațiu sigur.
Un loc în care să putem vorbi liber despre ceea ce simțim, fără presiunea de a ne adapta mai repede sau de a fi bine.
Psihoterapia poate ajuta la:
Procesarea pierderilor și schimbărilor
Reducerea anxietății și a suprasolicitării emoționale
Reconectarea cu propriile resurse
Îmbunătățirea relațiilor de cuplu și familie
Recâștigarea sentimentului de stabilitate și siguranță
Rolul Neurofeedback-ului în reglarea sistemului nervos
Uneori, stresul relocării nu rămâne doar la nivel emoțional.
Corpul începe și el să protesteze si sa manifeste diferite simptome.
Apar dificultăți de somn, tensiune permanentă, anxietate, epuizare sau senzația că mintea nu se mai poate opri.
În astfel de situații, Neurofeedback-ul poate fi un sprijin valoros.
Neurofeedback-ul este o metodă non-invazivă și blândă de antrenare a creierului, care ajută sistemul nervos să iasă din starea constantă de alertă și să își recapete echilibrul natural.
Mulți oameni descriu, după un proces de reglare, o mai mare claritate mentală, liniște interioară calmare profunda și o mai buna capacitate de adaptare.
Relocarea poate deveni, în timp, „acasă”
Deși începutul poate fi provicator, este important să știți că această perioadă nu durează pentru totdeauna.
Cu sprijinul potrivit, cu răbdare și cu spațiu pentru „a digera” toate emotiile ce vin la pachet cu relocarea, oamenii reușesc treptat să își reconstruiască sentimentul de stabilitate, apartenență și siguranță.
Relocarea este una dintre cele mai mari schimbări prin care poate trece o persoană.
Și, uneori, ceea ce avem nevoie cel mai mult dupa ce am fost poate prea puternici prea mult timp, este sa ne ingaduim sa vorbim deschis despre ce se intampla in interiorul nostru astfel incat sa intelegem si noi care ne sunt acum nevoile reale si cum le putem implini, astfel incat să nu mai fim nevoiți să ducem totul singuri.
Video: Ce este Sindromul Ulise?
Puteți urmări materialul video în care vorbesc despre impactul emoțional al relocării și despre Sindromul Ulise:
Link
Dacă vă regăsiți în o parte din aceste experiențe și simțiți că aveți nevoie de sprijin, suntem aici pentru voi.
În cabinetul nostru din Olanda oferim psihoterapie individuală, de cuplu și de familie, precum și Neurofeedback, într-un spațiu sigur, empatic și confidențial.